Reclama și postările plătite online

Cred că sunt o persoană empatică. Îmi este destul de ușor să înțeleg de ce unii oameni procedează sau gândesc într-un anumit fel, chiar dacă nu suntem pe aceeași lungime de undă. Uneori, însă, nu înțeleg anumite chestii. Acest „studiu statistic” al meu poate fi complet subiectiv + clar că nu mi-am ales un eșantion corect, dar totuși, hear me out 😀 Postase cineva zilele trecute un poll despre ce îi deranjează pe oameni la persoanele pe care le urmăresc. Printre cele mai repetate răspunsuri au fost „Lipsa de sinceritate” și …. „Reclama”.

Eu iau contentul online, creat de oamenii din diverse domenii: food, lifestyle, beauty, fashion, creatives… drept un mix de sfaturi, imagini frumoase, momente de pură procrastinare și inspirație. Uneori, între toate se strecoară și reclamă plătită, it’s okay. Majoritatea postărilor implică un grad mai mic sau mai mare de efort. Aș minți cu nerușinare dacă aș spune că feed-ul meu este întâmplător și că 2 selfie-uri la rând sunt postabile (e doar un exemplu).

Am dezvoltat o adevărată pasiune pentru a face paralele între 2 lucruri, just to make a point. Mi se pare tare asemănătoare, în ceea ce ține de concept, conturile instagramiste și revistele glossy, pentru că:

  • Se focalizează cât de cât pe o nișă: beauty & fashion, lifestyle, diy, cărți, business, gătit, etc.
  • Sunt construite în mare parte din content vizual și texte scurte
  • Au o audiență într-o anumită categorie de vârstă și „livrează” bazându-se pe audiența respectivă: recomandări, noutăți, sfaturi, etc.

Se simte totuși o tensiune în aer atunci când persoana din spatele contului mai postează și ceva în schimbul unor beneficii. Aici cred că este principala diferență între o revistă și un cont de insta (generic, pentru că poate fi pagină de facebook, canal de youtube, blog, etc.)

Am cumpărat weekendul trecut o revistă din aeroport. A început să mă doară mâna de la răsfoit până am ajuns la cuprins 😀 De acolo mi-a venit ideea pentru acest articol. Conținutul din reviste se cam împarte în 3 categorii*, dpmdv:

  • MATERIAL LUCRAT: interviuri, articole pe subiecte de interes public… tot aici mai sunt și cuprinsul, scrisoarea redactorului, coperta 1, horoscop, etc.
  • EDITORIALE: paginile cu recomandări multiple de produse (plătite să fie acolo sau primite în redacție), lansări noi, articole despre anumite lucruri cu product placement masiv (*exemplu: „Cum se formează ridurile” și la sfârșit se încheie cu o cremă antirid), editoriale de fashion… practic paginile cu de toate, unde este menționat de unde sunt produsele respective
  • RECLAMĂ PURĂ: pagini cu reclamă propriu-zisă

*sigur, astea nu sunt niște adevăruri și aceste categorii sunt simplificate și reduse la absurd. Pot fi editoriale creative, fără sponsori, la fel cum pot fi interviuri plătite, dar vom face o abstracție de la astea.

Am căutat ce reviste aveam prin casă, nu am nimic personal cu ele, sunt cumpărate de mine și le mai răsfoiesc din când în când. Sunt reviste diferite, ca și estetică, mesaj, concept și… preț 😀 

coffentropy_reviste5

coffentropy_reviste6

coffentropy_reviste4

coffentropy_reviste3

O altă diferență majoră între o revistă și un cont de insta este că pentru a avea acces la prima, trebuie să plătești, pe când al doilea este gratuit și nu îți cere nimic în schimb. Alegerea este fix de partea noastră, să urmărim sau nu un cont, și… kill me, dar eu nu înțeleg de ce oamenii încă urmăresc oameni care nu le plac. Puterea este în mâinile audienței, e democrație și aici 😀 (Prețul și cantitatea de material invers proporțional tind să cred că este o coincidență)

Concluzie: Să alegem mai atent „revistele” cărora le acordăm timpul, atenția și încrederea noastră, înainte să ne supărăm că cineva nu publică ceea ce vrem noi 😀 De ce avem așteptări atât de mari de la oameni simpli care fac totul singuri și nu avem aceeași atitudine pentru canale TV, publicații sau radio? Un cont de instagram coerent, informativ și fain implică muncă și timp investit, it seems fair ca acesta să se și întrețină din ceva. Bun, acum nivelul de toleranță pentru procentul de mai sus fiecare și-l setează cum știe mai bine și cum i se pare mai corect.

Uitându-mă prin Kinfolk, mi-am dat seama că nu prea am observat cele 30%-ish de reclamă. Cred că atâta timp cât cineva îți livrează ceea ce trebuie, un pic de beneficii poate să aibă și el 😀

coffentropy_reviste1

De încheiere, eu sunt tare curioasă ce credeți voi despre toate astea. Este un subiect cumva tabu, deși nu înțeleg de ce, dar vreau să începem o discuție 😀

P.S Vreau să fiu cât mai „transparentă” în toată povestea asta. Mi-am setat o regulă nescrisă (well, technically este scrisă acum) să nu am mai mult de 20% postări de colaborare/lună (asta dacă va fi cazul, că pot să am una singură).

P.P.S cu acest articol nu vreau să caut scuze pentru nimeni, dar nici să spun că revistele sunt ceva rău. Este doar o paralelă care mi s-a părut mie potrivită, nimic mai mult și complex de atât.

P.P.S Sunt conștientă că redacția unei reviste implică munca a mai multor oameni, am comparat aici doar esența lucrurilor.

P.P.P.S am tot folosit-o pe Poca drept model și influenser aici pentru că ea aduce bani în casă… gata, cred că am stors cât s-a putut din gluma asta penibilă 😀 

7 răspunsuri la „Reclama și postările plătite online”

  1. Cu siguranta a ignora eforturile oamenilor din mediul online e gresit, avand in vedere ca nu trebuie sa traiesti cu ei in casa, esti la un buton (de unfollow) distanta sa ii arunci in groapa uitarii.
    Personal, ma deranjeaza faptul ca nu stii niciodata daca o anumita sugestie de produs este strict o reclama sau persoana respectiva crede, totodata, ceea ce spune. Nu de alta, dar e clar ca anumite persoane-ale-instagramului (a nu se citi peiorativ) nu se regasesc in lucrurile pe care le promoveaza. Inteleg si faptul ca scopul e sa se plieze pe o audienta cat mai mare, cu bugete cat mai diversificate, insa pare fake. Cumva nu se pliaza reclamele cu identitatea creata de ei si asta deranjeaza.
    Anyway, mi se pare ca solutia gasita in SUA si anume hashtag-ul #ad e una foarte buna pentru problema expusa de mine. Nu ma deranjeaza reclama in sine, ci insuflarea ideii ca respectivele produse chiar fac parte din viata persoanei, fara ca acest lucru sa fie adevarat.

    Apreciat de 1 persoană

    1. La asta mă gândeam și eu, chiar dacă legea în România este permisivă și numai de instagram n-are vreme… cred că este okay să se menționeze ce se întâmplă acolo. Eu nu făceam asta pentru că îmi spuneam că oricum accept doar colaborări care mă reprezintă… dar nu cred că acel hashtag schimbă ceva în esență. Până la urmă, toate se rezumă la integritatea fiecăruia ☺️

      Apreciază

      1. Scurt reply: da, nu schimba nimic in esenta, insa e vorba despre informare. Si la tv (exemplu pe aceeasi idee de paralela) au obligatia de a specifica “plasarea de produse” sau de a pune semnul de “P” la publicitate. Omul e in deplina cunostinta de cauza ca respectiva promovare e platita, asa ca ramane sa judece doar pe criteriul “am incredere” sau nu in persoana care transmite reclama 😁

        Apreciat de 1 persoană

  2. 1. Reclamele pe social media nu ma deranjeaza. Dimpotriva, imi plac, mai ales daca cel care le face este o sursa credibila. Iar credibila este sursa pe care o consider eu credibila. :))) Logic. Cumpar si eu chestii si imi place sa mai aflu despre unele
    2. Respect felul oamenilor de a face bani. Daca respingi asta, respingi banii. In esenta esti frustrat pentru ca cineva face bani si tu nu.
    3. Consider absolut egoist tu ca follower sa ii ceri cuiva, mai ales daca nu te intreaba sa nu faca una sau alta pe profilul lui. E ca si cum ai astepta ca totul in lume sa se intample pt tine si doar asa cum vrei tu. Cea mai simpla solutie pentru mine este sa decid ce urmaresc si ce nu. Daca nu imi place ceva, nu o mai fac. Punct. Nu ma apuc sa dictez la nimeni ce sa posteze pe profilul personal/cum sa isi traiasca viata.
    4. In concluzie, fiecare are dreptul sa faca ce vrea, eu am dreptul sa aleg pentru mine.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Complet normal ca efortul sa fie rasplatit, in orice domeniu. O abordare care face foarte mult rau societatii asta ca oamenii din “creative industries” ar trebui sa lucreze pe moca si sa fie fericiti cu asta, ca doar au suflet de artist. Apreciez totusi la un content creator cand urmeaza “legile nescrise” ale internetului, disclaimerele de genul: sponsored, gifted, paid partnership.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Hei Irina,
    Cred ca majoritatea persoanelor care „blameaza” influencerii sunt intr-o anumita proportie geloase ca unii pot si altii nu pot. Subiectul asta s-a mai discutat de multe ori, imaginea pe care o au cei ce activeaza in mediul online este una deosebita avand mai mereu parte de produse gratuite, calatorii, poze extraordinar de flatante etc. Iar pentru ca unii nu au de ce sa se lege, well, aduc in discutie ca influencerii stau si posteaza poze pe instagram si fac bani iar „oamenii de rand” merg de la 9-6 la birou si au parte de o viata mai grea, let’s say. Pentru ca e mai usor sa ne uitam la altii si sa ne concentram pe asta decat pe noi insine.
    Personal, cam aceeasi problema o am: cand influencerii nu sunt sinceri cu ceea ce folosesc. Sa mi se recomande astazi o crema, dar persoana respectiva sa o foloseasca de doua ori, pentru poza si eventual intr-un tutorial de make-up mi se pare putin deplasat. Mai ales avand in vedere ca traim in aceste timpuri unde sunt sute si sute de produse pe piata incat devine putin indimidant. De exemplu, Aqualia Termal de la Vichy, am vazut atat de multe poze si recomandari despre acest produs incat nu stiu daca sa cred ca aduce un plus, sau a fost un fel de promovare in masa.
    Other than that, #ad sau nu, cat timp este o recomandare sincera, I’m more than happy to give it a try.

    P.S: Bine ca am aflat si noi principala sursa de venit a familei Muntean.

    Apreciază

  5. Și mie mi se pare că unele conturi de Instagram au content la fel de bun ca o revistă. De multe ori, chiar mai complex, pentru că includ insta story-uri, colaje, strategii de engagement. Toate astea înseamnă mult, mult timp. Dacă la o revistă, redactorul este preocupat, în principiu, să scoată material de bună calitate și așteaptă sfârșitul de lună să își primească banii pentru munca lui, un freelancer face toată treaba asta creativă, dar e obligat, suplimentar, să găsească soluții de autofinanțare. Ca să fim sinceri, facturile nu le plătești cu inimioarele primite. Eu cred că aici trebuie să se facă distincția: unii oameni trăiesc exclusiv din Instagram. Sau, mă rog, din blog sau youtube. E practic, jobul lor. Nu înseamnă că o postare plătită e mai puțin valoroasă, din punct de vedere al content-ului. Dimpotrivă. De multe ori, un buget mai mare înseamnă și un material mai bun.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

%d blogeri au apreciat: