Construind „NOI” – ep.1 Logodna

Înainte de a vă spune „ei și cum te-a cerut de soție?”, vreau să povestesc puțin context cheesy. Eu nu sunt tocmai genul care primește satisfacție din afișarea chestiilor personale pe internet. Cred că nici acum nu am nimic la relationship status pe facebook. Ce relație mai este și asta? 😀 La început a fost …

Suntem împreună din hăăăt 2009. Niciodată nu luasem prea în serios relația asta, mai ales că aflasem că urma să plec la Cluj (din Chișinău), la facultate. Toată lumea știe că relațiile la distanță sunt big fail, dar tineri și prostuți fiind, i-am dat o șansă. A fost aiurea, ne-am „despărțit” de 10 ori … de fiecare dată definitiv. Acum 4 ani (2014), Dima s-a mutat la Cluj, eu eram anul 5 de facultate. De atunci shit got real și eram „pă bune” împreună. După câteva luni, am oficializat și mai mult totul și ne-am găsit-o pe Poca ❤

Coffentropy_logodna_teilor_1

Coffentropy_logodna_teilor_8

August, 2016 …

Aflasem eu despre ceva loc cute și aveam ideea fix că vreau să fac poze acolo. SIC, este un sat pe lângă Cluj, care are un soi de mlaștină/stufăriș cu un podeț luuung în mijloc. Google „Stufărișurile de la Sic” și veți vedea despre ce este vorba. Am aflat ulterior că este un spot destul de cheesy pentru fotografia de nuntă, eu voiam doar plimbare și poze pentru instagram. Ne plimbam pe acolo, am încercat să trag câteva cadre, fără mare succes, because I ain’t no photography talent. Cum făceam eu poze pe acolo, în maximă concentrare, l-am auzit la un moment dat pe Dima că îmi tușea sugestiv … m-am întors, șiiiiii it was the most cheesy și ciudat moment ever. Stătea într-un genunchi, cu un inel în mână și m-a întrebat dacă vreau să fiu soția lui. Aww! A fost tare drăguț și … deși după atâția ani împreună, înțelegeam că spre asta merg lucrurile, pentru că și discutasem subiectul, dar nu mă gândeam că atunci și acolo. A fost emoționant și … deși nu pare mare lucru, momentul acela a fost un fel de confirmare că vrem să devenim stafiduțe împreună, cândva.

Coffentropy_logodna_teilor_5

Și în momentul acela de maximă emoție, pupături și mimimi …

… am auzit un fleoșcăit. Poca a picat de pe podeț! Încercând să sară de acolo (she’s the worst jumping dog ever), se afunda și mai mult în noroi. Dacă pe podișor era frumos, acolo, în mijlocul stufărișului, puțea într-un mod deosebit a nămol și apă statută. SuperDima a coborât să o scoată și a salvat situația. Eu și acum sunt convinsă că Poca a hotărât să mai dilueze din awkwardness-ul momentului și s-a oferit jertfă, așa, cum a știut ea mai bine 😀 😀

Am zis DA!

Deși cred că v-ați dat deja seama încotro au mers lucrurile. Inelul îmi este prea mare. Mi s-a spus că trebuie să merg să îl schimb, dacă vreau o mărime mai mică și să nu îl port, dar așa cum noi plecam din Cluj pentru 1 săptămână-ish, cum adică să nu port inelul? It’s so pretty. În fine, inelul tot mare este. Din explicațiile celor de la magazin am înțeles că nu se poate modifica mărimea, pentru că are pietricele și pe bandă, deci are șanse să nu fie la fel de rezistent și bla bla bla. Totuși voi încerca. Dacă sunteți curioși/curioase, inelul este de la Teilor (aici), un brand românesc, tare fain și bling blingy ❤ Eu nu port bijuterii aproape deloc, dar i’m such a chick când admir inelul acesta.

coffentropy teilor inel logodna.jpg

Voi ce povești cheesy aveți? Și inelul… inelul vă este bun? 😀

29 de gânduri despre „Construind „NOI” – ep.1 Logodna

  1. Inelul imi este bun, doar ca sunt la al doilea :)) primul a trebuit tăiat la spital după ce m-am tăiat la un deget pregătindu-i micul dejun :)) ah, și partea cheesy: Juno, câinele nostru, purta cutiuța cu inelul la gât când am fost ceruta de soție ☺️ Așteptăm articolul cu și despre nunta!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Saluty!
    Cat am astept „seria” asta! {Romantica din mine apreciaza asta :))}
    Si cat de frumoooos ai inceput-o! Inelul e superb! Noi ne-am ales verighetele de la Teilor 🙂
    Seamana putin povestile…noi din 2008 ne stim, intrebarea a venit dupa 8 ani de relatie, iar inelul mi-a fost mare si era sa il pierd de 3 ori pana sa il modific. Iar nunta e acum in mai, asa ca mai astept articole cu si despre nunta&love! Spor la scris!
    Si sa fiti fericiti si zambareti ca acum (sau mai mult decat acum) si ca stafidute!
    Hugs!

    Apreciază

    1. Awww, ce cute, ce cute 🙂 Deci sigur mă duc să îl micșorez 😀 Deși să vezi ce ingeniozitate maximă a dat în mine – mi-am făcut verigheta mică, ca să îl țină și pe acesta locului :))
      Mulțumesc frumos. Îl pregătesc tot astăzi și pe următorul 😉

      Apreciază

      1. Haha, asa mi-am facut si eu verigheta, mai mica ca sa imi tina inelul. Am luat in considerare sfatul mamei mele care mi-a zis ca degetele se vor ingrosa in decursul anilor si e mult mai usor de largit o verigheta decat sa micsorezi un inel cu pietre pe banda.
        Super draguti sunteti! Stafidire happily ever after vou!

        Apreciat de 1 persoană

  3. povestea noastra are aproape 10 ani, la fel primii ani cu mine în România și jumătatea peste Prut, dar uite că deși atunci nu credeam, relația noastră este una sănătoasă, fără desparțiri și certuri. știam că spre asta mergem, așa că într-o zi am mers să-mi măsoare nenea giuvaier degetul, insă nu știam când va fi momentul. A fost la petrecerea de a doua zi de nuntă a unor prietenilor și la un moment dat începe să cânte melodia noastră secretă de suflet și cum dansam toți, ceilalți s-au dat la o parte și am rămas doar noi doi în ringul de dans, moment în care un prieten aduce un buchet de 101 trandafiri albi (florile albe sunt preferatele mele). Momentul a ales să fie între cei mai buni prieteni și toți de acolo erau la curent de ceea ce era planificat. mie imi pare extrem de cheeeesy.

    Apreciază

      1. hi-hi! multumim tare mult! Voi sunteti niste oameni minunati si va potriviti de minune, iar ceea ce zici tu ca au fost despartiri la voi, au fost momente in care trebuia sa va dati seama ce simtiti, incercari. tot ce se face se face spre bine!
        Noi daca ne uitam in urma parca nu ne vine sa credem ca toate astea ni s-au intamplat noua.

        Apreciat de 1 persoană

  4. Awww ce cute! Eu inelul nu-l mai am, l-am pierdut pe undeva şi tare rău îmi pare de el. A fost mare, dar l-am micşorat pe mărimea degetului, deci nu mi-a căzut sau ceva. Pur şi simplu l-am scos şi nu mai ştiu unde l-am pus, că s-a făcut nevăzut :))

    Cererea în sine a fost tare haioasă, râd şi acum când mă gândesc. Weekend la munte, noi şi încă un cuplu de buni prieteni. Seara la film, toți 4. La un moment dat se opreşte filmul şi primesc o cutie cu trufe de ciocolată. Eu fericită că era preferata mea şi cu ochii bulbucați la ciocolată, nu înțelegeam de ce se uită toți 3 la mine =))) scot frumos vreo 2-3 trufe, încep să mănânc din ele cu spor şi când colo numa văd cum zboară un inel din cutie. Emoții, flori, pupăceli, toate cele. Dar n-o să uit niciodată că am zis „DA” cu gura plină de ciocolată!!!

    Apreciază

    1. Haha, și eu îl tot las pe unde apuc, mai ales dacă mă apuc să fac ceva și simt că mă încurcă, îl scot fără să îmi dau seama 🙂 First world problems, știu. Tare drăguță ideea cu ciocolata 🙂 Trufeee ❤ Yumm! Love is in the air!

      Apreciază

  5. A fost ataaat de dragut articolul asta si cumva foarte natural, super simpatic fara sa aiba expresii pompoase sau „cuvinte mari”, just love it! You guys are the perfect trio si fara Poca nu ar fi complet! 😀❤

    Apreciat de 1 persoană

  6. Eu mi-am ales singura inelul, la noi nu se prea fac surprize pt ca nu sunt mare fan al surprizelor. Il intrebam dupa vreo 2 ani cand ma cere ca vreau si eu inel si de ziua mea in 2016 am mers in magazin la Unirii in Bucuresti si mi-am ales inelul, neaparat cu diamant…Ne-am dus in parcare la Mega ca acolo parcasem si mi-a pus intrebarea… Anul asta facem nunta pt ca in 2 luni vine si bebelusha noastra…nu sunt mare fana a acestui eveniment dar „asa se face”… Succes incontinuare cu ceea ce faci! Te urmaresc de putin timp dar imi place

    Apreciat de 1 persoană

  7. Sa mai scrii despre intamplari din astea!!!foooooarte fain!felicitari si sa ajungeti stafidute fericite si implinite impreuna!
    Inelul a fost mare si la mine,dar am putut sa il micsorez ca nu era cu pietricica buuuut a fost cel mai frumos inel ever for me(a fost super ieftin ca eram amandoi studenti si l-a cumparat dintr-un salariu de barman,lucra part-time:)) )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s