Chiar dacă nu aveți nici un interes pentru rochii de mireasă, cred că acest articol o să vă placă … mai ales dacă sunteți (ca și mine) genul care își dă ochii peste cap la expresii de genul: „am dat 3000 euro pe rochia de mireasă, dar o dată în viață mă mărit!” 😉

Principala întrebare atunci când spui cuiva că te măriți este „și… și rochie ți-ai găsit?”. Eu mi-am găsit rochia într-o sesiune de useless scrolling pe internet, decizia a fost luată în 10 minute. Cât de iresponsabilă 😀

Eu niciodată nu am visat că voi avea o nuntă mare … Să reformulez! Nu am fost genul care își bate capul cu nunta de vis, și cu atât mai mult nu am contemplat ce rochie de mireasă aș vrea. Nu spun că astea nu sunt vise de visat, ci doar că eu nu le-am avut. Uite dacă mă întrebați ce casă vreau, câți câini și copii, aia știu, dar nunta și rochia cumva nu mi-au fulgerat prin minte.

Astea fiind spuse, după ce am fixat data nunții, m-am gândit că ar fi cazul să îmi caut ceva. Ideea mea inițială a fost să îmi găsesc o rochie din bumbac organic sau in, o pereche de sandale pe talpă plată și să call it a day, dar m-am gândit că voi fi cel mai „sărac” îmbrăcată de la nunta mea, așa că am renunțat parțial. Oricum cred că am fost printre cel mai „ieftin” îmbrăcate, dar despre asta mai târziu 😉

 

Cerințele mele pentru orice articol vestimentar, inclusiv pentru The dress, sunt: confortabil, drăguț, ușor, nu foarte scump. Tot răscoleam pinterestul și fetele alea superbe, în rochii din mătase mă făceau să mă minunez de frumusețea lor, dar în același timp mă gândeam că eu niciodată nu aș fi capabilă să stau perfect dreaptă și să mă mișc cu eleganța desăvârșită a unui spic de grâu … și pe tocuri de 15 cm. Eu am ales să îmi iau ceva care nu cântărește 15 kg, care nu mă restricționează deloc (!) în mișcare și care îmi permite să mențin tot evenimentul același aspect (adică să nu mă trezesc fără cordon și sandale la o bucată a serii, din cauza că mă strâng). Nici măcar voal nu mi-am pus și m-am rezumat la floricele albe în păr ❤

Rochia

Pe scurt, rochia mea este de la Chi Chi London, un brand … ieftin de rochii de seară. Am cumpărat-o de pe Asos. Da, Asos 😀 Când am plasat comanda mi-am zis că dacă îmi vine, fără să modific mărimea, rămâne. Mi s-a potrivit perfect, până și lungimea a fost ce trebuie. Prețul? 😀 Aceasta este partea mea preferată când povestesc despre rochie, pentru că a fost nesimțit de ieftină – 30 euro. 30 euro, adică aproximativ 130 de lei.

Bun, inițial rochia arăta diferit, dar planul meu era să îi adaug câteva elemente: dantelă, pietricele, mărgele, nasturi, încă un strat de tulle. Am vrut să le cos singură, dar am procrastinat m-a ajutat o prietenă de familie, care este mult mai iscusită. Nu am făcut un calcul să văd cât ar fi costat exact materialele și manopera, dar aș estima un 130 euro, adică 500 lei.

Sandalele

Dacă mă urmăriți de anul trecut, vă amintiți probabil și de mega epic failul meu cu sandalele. Dat fiind faptul că am cheltuit puțin pe rochie, am spus că vreau să am o pereche de sandale faine nude din catifea – my dream. Am găsit fix, dar fiiix ceea ce căutam la Chloe. Eram gata să plătesc 500 euro pe sandalele respective, dar nu le găseam nicăieri, pe nici un stoc, în nici o țară sau magazin online. Atunci m-am întâlnit pentru prima oară cu ideea că poți găsi absolut orice pe internet, dar nu și sandalele alea.

Dar într-o zi, s-a întâmplat „minunea”. Le-am găsit pe ceva site olandez, unde … trebuie să recunosc că totul părea prea bine să fie adevărat. Erau multe semne care îmi lăsau loc de interpretare: de la informații, la logo-uri, cum era formulat totul … „82 units in stock„, „best way shipping„. În fine, înțelegeam că mă bag într-o balegă mare cu ambele picioare, dar disperarea mea pentru sandale era prea mare. Nu voi lungi tare mult vorba. Imediat ce am primit un aviz de la poșta vamală (ceea ce însemna că acel colet nu venea din Europa), mi-am dat seama că trebuie să spun adio celor 100 euro. De dragul unei doze bune de râs, acestea au fost „sandalele” care au ajuns:

Pe lângă faptul că erau lăcuite, mărimea 40 (eu 36 am comandat), scria mare și cu HAUR pe ele – Monchino și pe talpă Louis Vuitton … erau din China și pe eticheta de livrare scria în chineză, of course.

Am ajuns acasă, am scris mail celor de pe site, mi-au răspuns în 3 săptămâni, după 7 mailuri din partea mea și îmi propuneau să îmi facă „big discount my friend on our website”. Nu știu de ce mi-am mai pierdut timp cu trimis mailuri, trebuia să scriu direct la protecția consumatorilor. Există entități în UE care se ocupă cu așa ceva, dar respectivii antreprenori știau că trebuie să răspundă după 30 de zile și fraiera de mine s-a lăsat purtată de val. Cel mai penibil din toată situația asta este că eu știu că nu este bine să cumperi de pe site-uri sketchy, care sunt semnalele unui astfel de site, dar … este ca și cu îndrăgosteala din clasa 5-a … îți dai seama că îți iei cercei care îți vor da cea mai oribilă alergie, dar este băiatul acela în paralelă de care îți place, și vrei să fii trendy 😀 Nici atunci nu a funcționat, nici acum. În fine, mi-am zis „uneori ești tare prostuță, Irina”, am renunțat la recuperarea banilor și mă bucur că am fost inspirată să cumpăr cu un card pe care nu mai aveam bani.

Dacă nu catifea, măcar bling-blingy să fie! 😀 Mi-am luat sandale simple, tot de pe asos, cu toc gros și foarte confortabile. Le voi purta și cu alte ocazii, cred că și la blugi se potrivesc, plus că și acestea au fost cam 35 euro. Sau 135 euro, cum îmi place mie să mă consolez 😀

Concluzia: Dacă nu vreți să vă vindeți un rinichi (chiar dacă aveți 2), există alternative tuturor boutique-urilor de mariaj: Asos, Answear, Needle and Thread (un brand fenomenal de frumos și cu o calitate impecabilă, dar atunci, din păcate nu găseam o rochie albă, dar vă recomand să căutați și pe asos acest brand) …. just google „white maxi dress”, sau ceva de genul. Același lucru rămâne valabil și pentru pantofi. Aveți grijă, totuși pe ce site-uri alegeți să introduceți datele cardului 😀 Regula „If it’s too good to be true, it’s a scam” este axiomă!